Supraviețuire urbană

Da-da: chiar „ieftin și bun”, asta mi-a decolat din gură în frunte cu „Oioioi!” în momentul care am fost fotografiat de un prieten și coleg de serviciu.
Cu gustări zilnice, de exemplu, din rețeaua de magazine Panemar cam riști să… clachezi financiar; interioarele și produsele lor te atrag, nu contest, dar se poate lua gustarea mult mai ieftin în condițiile care tot mai multe magazine îți vând exact cât ceri, astfel, zilele trecute m-am împlântat în pauza de masă într-un magazin de pâine din apropierea locului de muncă, mai precis la Agropan unde se vinde pâine cât roata de mașină, ți-o dau feliată la gramaj, denumită la ei „Pâine țărănească”, o pâine excelentă ce ține și 4-5 zile, p-aici îi spunem „pită de Gherla”.
-Săr’mânuțele apăsat, do’mnă scumpă, doar o felie de pită aș dori, așa: pentr-o gustărică, se po’te?
Și-a lăsat deoparte „ocoșfonul” (smartphone-ul) și calmă pe-o amprentă ardelenească s-a ridicat de pe scăunelul de după tejghea.
-Cum să nu, domnule. Câte felii doriți?
Mi-am spus că-i bine, cu ochii mai mult la pieptul ei… bineînțeles.
-Numa’ o felie aș dori, do’mnă frumo’să, care-i mai mare.
Avea și porții gata feliate ambalate, a scos dintr-o pungă o felie cât 2 palme, a cântărit-o.
-40 de bani vă costă, domnule.
-Mulțumesc frumos, mai vin-mai vin dacă vindeți cu felia.
-Cum să nu, mai poftiți, v-așteptăm cu drag.
I-am dat 50 de bani, mna bine, se mai întâmplă, n-a avut restul mărunt de 10 bani…
-Vai, n-am mărunt, dar bănuiesc că veți mai veni p-aici.
-Bineînțeles, mai ales dacă veți fi tot dumneavoastră, ohoo[!], cum să nu, săr’mânuțele.
Cu greu mi-am dezlipit ochii de pe pieptul ei, am ieșit cu felia de pâine-ntr-o punguță, și „ață-n” următorul magazin, mezelăria Cosm-Fam, muieri una și una și aici, 2 erau, am ales-o pe cea brunețică.
-Săr’mânuțele, un cârnat subțire afumat ușor, vă rog foarte frumos, doar un fir, ia uite: acela de deasupra ce-mi râde.
S-a uitat lung la mine, a-nceput să zâmbească.
-Acela vi-l dau, pe cel vesel. Un leu și 20 de bani, e bine?
-Foarte bine, domniță, săr’mânuțele!
La serviciu am înfășurat cârnatul în pâine, un „hot dog” economic aș spune, și uite: cu un leu și 70 de bani m-am făcut c-o gustare chiar delicioasă și pe buzunarul meu.